Am fost săptămâna trecută cu Dănuţ la
Divertiland. Pentru cine nu ştie, Divertiland e un parc acvatic de la marginea Bucureştiului, pe A1. Impresia generală a fost una bună. Mare, curat (inclusiv la toaletă, ceea ce e mare lucru în România), personal amabil, şezlonguri suficiente (cel puţin pentru o zi de marţi, nu ştiu în week-end cum e), vestiare de schimb, dulapuri de pus lucrurile (e 10 lei dulapul şi ţi se dă o brăţară cu care se deschide uşa dulapului, ceea ce e ok că nu mai ai grija cheii). Marţea copiii sub 120 cm au intrare gratuită, aşa că am plătit doar biletul meu, 50 de lei.
Eu povestesc acum experienţa Divertiland din perspectiva mamă cu copil de 4 ani. Nu ştiu cum e să mergi doar ca adult, nici nu am ajuns de fapt în zona de oameni mari, cu tobogane uriaşe :)) Prima dată am fost la
Lazy River, am plutit pe acolo o vreme. Apoi ne-am îndreptat spre
piscina cu valuri, pe care am vizitat-o de mai multe ori. Apoi am fost şi am încercat să mâncăm. Spun am încercat pentru că opţiunile pentru copii erau practic inexistente, doar prăjeli soioase. Cel puţin eu nu am reuşit să identific altceva în zona de restaurante de lângă piscina cu valuri, unde este şi un loc de joacă interior. Am mâncat până la urmă nişte cartofi prăjiţi unsuroşi, urmate de îngheţată la cupă (asta a fost ok). Precizez că nu e voie cu mâncare şi băutură din exterior, ceea ce ar fi ok dacă ar fi opţiuni mai variate pentru copii. Pe
site văd că sunt mai multe restaurante, noi le-am găsit doar pe primele 4. Următoarea oprire a fost la piscina cu tobogane pentru copii, ne-am bălăcit şi acolo şi în final, Dănuţ s-a jucat cu alţi copii la tunurile de apă, moment în care m-am aşezat şi eu pe un şezlong.
Trecuseră deja vreo 4 ore de la sosirea noastră şi Dănuţ nu voia să plecăm acasă. Până când a căzut. S-a julit pe picioare, antebrate, şi-a spart buza si cred că şi-a muşcat şi limba. Cred că cea mai serioasă trântă de până acum. De ce? Pentru că la Divertiland nu prea vezi treptele. Podeaua si treptele sunt vopsite într-un alb perfect, treptele nu sunt delimitate vizual în niciun fel. Treptele arată ca în poza pe care am pus-o în acest post, doar că atunci când eşti chiar deasupra lor şi se mai reflectă şi soarele în luciul apei chiar.nu.le.vezi. Erai mulţi oameni în apă care comentau acest aspect, deci nu mi s-a părut doar mie. Aşa că, în cele din urmă, copilul s-a împiedicat de o treaptă din asta invizibilă. Mă întreb dacă eram o americancă nebună câţi bani obţineam în proces :D
În concluzie: M-aş mai duce? Da. Recomand şi altora? Da. Dar nu înţeleg de ce problemele minore nu se pot rezolva. De ce nu pot gândi un meniu mai potrivit pentru copii, de ce nu pot vopsi muchiile treptelor în altă culoare (aşa cum se specifică în standardele europene pentru siguranţa la piscine). Şi dacă tot suntem la capitolul de ce, nu o să înţeleg NICIODATĂ boala românească "nu e voie să faceţi poze". Iniţial am crezut că e doar a obiectivelor turistice de stat, că am întalnit-o şi la Peleş, şi la Bran, şi la Muzeul Satului şi la Grădina Zoologică, dar văd că se molipsesc şi privaţii. De ce dacă eu vreau să îţi fac reclamă gratuită, să le arăt şi prietenilor unde am fost, sau să mă uit la poze şi să îmi vină brusc cheful să vă mai fac o vizită, de ce nu mă lăsaţi? Ce credeţi că am putea face cu pozele alea de le păziţi mai bine decât îşi păzesc alţii tablourile?
PS: Menţionez că e prima oară când mergem într-un parc acvatic, deci nu am termen de comparaţie. Chiar, la ală din Otopeni aţi fost? Cum e?
