A vaccina sau a nu vaccina

De cand ma plimb cu Danut in parc si citesc forumuri pentru mamici, am constatat ca vaccinurile au provocat una dintre cele mai mari controverse printre mamicile secolului XXI. Sincera sa fiu, pana sa am bebel nici nu m-as fi gandit ca poate exista cineva impotriva ideii de vaccinare. Si totusi, multe mamici sunt convinse ca vaccinurile nu numai ca nu sunt bune, dar sunt de-a dreptul rele.

E de la sine inteles ca fiecare isi creste copilul in functie de ceea ce crede ca este mai bine pentru el. Imi voi expunde insa propriile pareri despre acest subiect si va invit sa spuneti si care este pozitia voastra despre vaccinari.

- consider ca vaccinarea ca procedeu medical (fara sa ma refer la un vaccin anume) este extrem de utila, pentru ca a eradicat sau izolat anumite boli extrem de grave.
- nu cred ca faptul ca se vaccineaza copiii face parte dintr-un complot financiar incheiat intre companiile farmaceutice si statele lumii
- cred ca vaccinurile optionale din Romania (cele care nu sunt incluse pe lista vaccinurilor obligatorii) sunt si ele foarte utile,dar nu au fost trecute pe lista vaccinurilor obligatorii din lipsa fondurilor (statul ar trebui sa plateasca si aceste vaccinuri daca ar fi obligatorii). In schimb insa, in tarile din Occident, lista vaccinurilor obligatorii este mult mai lunga.
- o intrebare pe care am citit-o frecvent pe forumuri este de ce vaccinam copiii contra unor boli care nu mai exista decat in tari din lumea a treia. Raspunsul meu: tocmai d-aia. Motivul pentru care aceste boli nu mai exista in tarile civilizate este vaccinarea, iar oprirea campaniilor de vaccinare ar putea oricat duce la o noua epidemie mondiala a acestor boli... traim totusi intr-o perioda de libera circulatie (uitati cat de repede si cat de departe s-a extins gripa porcina, de exemplu). Asadar, pana la eradicarea completa a unei boli periculoase, vaccinarea preventiva impotriva ei consider ca reprezinta solutia logica.

Pentru a nu fi insa niciun fel de problema, este deosebit de important ca bebelesul sa fie sanatos in momentul vaccinarii si sa se respecte intocmai schema vaccinarii (daca intre doua doze ale aceluiasi vaccin trebuie sa treaca minim 60 de zile, pai atunci sa treaca). E adevarat ca in cazuri exceptionale, unii copii vor avea reactii adverse grave (o mamica imi spunea ca baiatul ei a facut doua bronsiolite dupa vaccinul de patru luni... desi mi se pare destul de greu de stabilit cu exactitate daca vaccinul este cauza, exclusiva sau nu, a imbolnavirii copilului.) In astfel de cazuri, mama va decide ce e cel mai bine pentru copilul sau, daca sa mai faca sau nu urmatoarele vaccinuri. Problema va fi la inscrierea in colectivitate, deoarece majoritatea gradinitelor si scolilor nu primesc copiii care nu au facut schema obligatorie de vaccinare.

O alta problema a mamicilor este daca sa faca vaccinurile oferite gratuit de catre statul roman sau sa mearga pe varianta celor cumparate din farmacii. Dupa ce m-am interesat putin, am aflat ca vaccinurile cumparate au (cel putin) patru avantaje:
- contin mai multe tulpini ale aceleiasi boli, deci ofera o protectie mai vasta
- dau mai putine si mai rare reactii adverse
- de multe ori, nu e nevoie sa intepi copilul decat o data, iar la cele de la Stat il intepi de doua ori (vaccinul contra hepatiei B de ex este vaccin separat la Stat, in timp ce Infanrix Hexa contine si acest vaccin alaturi de celelalte care se fac la doua si sase luni)
- se pare ( nu stiu cum a fost testat acest lucru) ca vaccinurile care se gasesc in farmacii sunt mai putin dureroase decat cele pe care le da Statul.

Asa ca am mers pe varianta vaccinurilor cumparate. Stiu insa ca nu toti parintii isi pot permite sa dea 200 - 300 de lei pe un vaccin, mai ales cand exista si varianta gratuita (daca se poate spune ca sunt gratuite, ca din tot banii pe care ii dam la Stat sunt cumparate), si sunt convinsa ca, in final, diferentele nu sunt prea semnificative (din punct de vedere al protectiei impotriva bolii pentru are au fost create vaccinurile respective). Dar, daca puteti sa le cumparati vaccinurile, recomand sa luati in calcul si aceasta varianta.

Mamici, nu este sfarsitul lumii daca nu puteti alapta

Stiu, este un subiect riscant si s-ar putea sa nasca ceva indignare si/sau controverse. Va rog insa sa cititi pana la capat... poate ca veti fi de acord.

Inca din timpul sarcinii am stiut ca voi dori sa alaptez. Mi se parea lucrul firesc de facut. In natura, toate mamiferele isi hranesc puii cu laptele propriu, nu am vazut niciodata o maimuta sa intre in farmacie sa ceara o cutie de lapte praf pentru junior. In plus, orice sursa de informatii pentru mamici (carti, reviste, internet) au capitole intregi despre alaptare. Astfel, aflam ca laptele de mama este cea mai buna hrana pentru un bebelus, intrucat ii ofera acestuia anticorpi ce nu pot fi sintetizati in formulele de lapte, ca alaptarea ii asigura copilului si o dezvoltara psihica mai buna datorita contactului fizic cu mama sa si, un alt argument pro alaptare, (nu prea scrie in carti il poate intui oricine), este acela ca laptele de mama este gratuit in timp ce laptele cumparat costa 200-300 de lei pe luna. Cu asemenea argumente (cu care sunt total de acord), cum sa nu iti doresti foarte mult sa iti alaptezi copilul? De aceea, mi se parea ciudat cand eram intrebata daca voi alapta si si mai ciudat cand mi se spunea: "Eh, daca o sa ai laptic o sa fie minunat"... Adica, de ce nu as avea lapte?! In cei 23 de ani ai mei de pana atunci, nu auzisem niciodata de vreo femeie care nu a avut lapte, deci de ce as fi eu mai prejos?

Si totusi... nu am avut lapte decat o luna si jumatate, si nici pana atunci nu cine stie ce. Danut sugea cel putin o ora, insa niciodata mai mult de 70-80 ml, iar apoi obosea si trebuia sa ii dau completare cu lapte praf (poate veti spune ca asta a fost greseala mea, ca i-am dat completare, insa nu m-a lasat sufletul sa il vad cum plange de foame. Serios vorbind, voi ati putea sa mancati ceva timp de o ora in continuu, iar la sfarsit sa ramaneti tot flamanzi?)

Am incercat tot ce am stiut pentru a creste "productia" de lapte: am baut ceai de chimen si anason, am cumparat de la farmacie Galactogil (un produs special pentru stimularea lactatiei), m-am muls, am incercat diferite pozitii de alaptare, insa nimic nu a functionat pentru noi.

Si desi nu am suferit deloc de depresie post-partum, cand am realizat ca nu voi putea alapta, mai aveam putin si faceam depresie. Pentru ca toata lumea ma intreba daca alaptez, imi dadea sfaturi nesolicitate, ma certa cand afla ca ii dau completare, imi spunea ce sa mananc si ce nu, imi repeta cat de bun e laptele de mama pentru bebe si tot asa. Simteam ca daca nu voi putea alapta este echivalent cu a-mi imbolnavi voit copilul de o boala incurabila.

Cand insa laptele a disparut de tot si sfaturile tuturor au devenit inutile (desi cineva a simtit nevoia sa imi spuna "lasa, ca vei invata la urmatorul ce trebuie sa faci" si am inteles ca oricum in ochii celorlalti tot vina mamei este.. a gresit ea undeva, nu exista Dom'le sa nu poti alapta), am aflat ca, de fapt, multi dintre cunoscutii mei, adulti sanatosi, nu au fost alaptati sau au fost alaptati o perioada foarte scurta. Si nu cred ca se poate compara laptele pentru bebelusi ce se gasea atunci in Romania cu laptele care se gaseste acum, care se apropie destul de mult de cel de mama.

In concluzie, drage mamici: daca puteti sa alaptati, e pacat sa nu o faceti! Laptele de mama este intr-adevar cel mai bun lucru pentru bebeu. Dar daca, din motive de voi stiute, nu puteti alapta, NU este sfarsitul lumii. Consider ca in prezent se pune o presiune mult prea mare pe mamici sa alapteze, iar acest lucru nu numai ca nu ajuta, dar chiar poate provoca disparitia laptelui din cauza stresului. Am simtit nevoia sa spun acest lucru, pentru ca stiu cata nevoia am avut sa o aud in acea perioada plina de frustrari. Si am avut norocul sa mi-o spuna sotul meu, astfel incat am putut depasi momentul si m-am putut bucura de copilul meu.