joi, 17 decembrie 2009

I love Fisher Price toys

Adica imi plac la nebunie jucariile de la Fisher Price :-). In special gama Laugh&Learn, tradusa in limba romana (Rade si invata). Imi plac asa de tare pentru ca sunt frumoase si extrem de educative. Sunt bine facute, frumos colorate, incurajeaza invatarea prin joaca, iar sunetele pe care le scot sunt potrivite ca tonalitate si volum, vocea este prietenoasa. Pentru noi acest ultim aspect este foarte important deoarece Danut imi mosteneste aversiunea fata de sunete stridente si plange cand il deranjeaza un zgomot. Iar multe jucarii sunt foarte ...tipatoare.

Asadar, daca aveti prin preajma un copil mic caruia doriti sa ii cumparati un cadou, recomand foarte tare aceste jucarii. Cu o mentiune: sunt destul de scump scumpe, preturile variind intre 80 de lei si 200 de lei, in functie de jucarie si de locul de unde il cumparati (pe site-urile de jucarii si in farmaciile Help Net sunt mai scumpe decat in hyermarketuri de exemplu, iar in Auchan sunt mai ieftine decat in Cora).



Jucaria mea preferata din toata gama (si a lui Danut) este acest catel, cu ajutorul caruia copilasii pot invata culorile, alfabetul, sa numere pana la zece si o multime de cantecele dragute. Pretul: 128 lei in Auchan.

duminică, 15 noiembrie 2009

Vine Craciunul!!

In general nu ma manifest cand e vorba de aceasta Sarbatoare, desi imi place foarte mult. Mi se pare insa ca totul a devenit muuuult prea comercial si fals si lipsit de continut. Totul se rezuma la ce mananci si cum te distrezi.

M-am saturat sa primesc acelasi mesaj siropos, copiat de pe net, de la 5 persoane care l-au trimis la toata agenda lor telefonica, dar considera ca au bifat in mintea celorlalti ca sunt persoane de treaba. Pe mine nu ma impresioneaza si nu ma flateaza ca primesc un mesaj doar pentru ca numarul meu de telefon se intampla se fie in agenda lor telefonica. Prefer oricand un simplu "Sarbatori fericite!", dar de la cineva care chiar s-a gandit la mine de Sarbatori si pentru care sunt ceva mai mult decat un nume in agenda telefonica.

Ma enerveaza sa tot vad la televizor cum se imbulzeste lumea cu o zi inainte de Craciun si de Revelion sa goleasca magazinele de parca vine sfarsitul lumii... sau de parca toti afla, abia atunci, ca, ce sa vezi, SI anul asta se sarbatoreste Craciunul. Eu una evit cat pot de mult supermarketurile in perioada aia. M-am apucat deja de luat cadouri pentru cei dragi, iar de un suc, un cozonac si carne pentru o friptura ma descurc si cu magazinele de vis-a-vis, nu e nevoie sa ma impinga unii prin supermarket, nervosi ca e asa aglomerat magazinul, si nu e nevoie sa stau o ora la coada. Anul trecut am fost insa in Cora chiar pe 31 decembrie. Asta numai si numai pentru ca nepotelul meu a vrut neaparat sa petreaca si el Noul An cu mami si cu tati si s-a nascut mai devreme decat il asteptam noi, asa ca m-a rugat fratele meu sa ii cumpar eu un sterilizator. Asa ca m-am dus in Cora, stiind sigur ca acolo e deschis. Chiar m-a socat cata lume era si cat de multe lucruri cumparau, iar eu eram cu sterilizatorul in mana si atat. Norocul meu ca eram gravida, si pentru singura data in toata sarcina am profitat de dreptul femeilor gravide de a merge la casele speciale (Nu mi-a placut deloc sa ma victimizez sau sa imi tratez sarcina ca pe o boala, asa ca nu am considerat ca mi se cuvin drepturi speciale doar pentru ca am burta ceva mai mare, dar nici nu aveam atunci de gand sa stau o ora la coada cat isi cumpara toti mancare si alcool, in timp ce nepotelul meu isi astepta sterilizatorul.) Asta insa tot a insemnat ca am stat vreo 5 minute la coada, pentru ca persoana care era deja la casa cu cumparaturile avea foarte foarte multe lucruri in carucior (nu zic ca ar trebui sa ramana libere casele rezervate gravidelor si persoanelor invalide, doar doar apare o gravida, pentru ca ar fi inutil si ineficient pentru toata lumea. Dar mergi acolo doar daca ai cateva produse, astfel incat sa termine repede cu tine casiera in cazul in care totusi cineva are nevoie la acea casa. Daca iti cad produsele din carut de plin ce e, poate te gandesti sa mergi la casa alaturata).

OK, deci astea sunt cateva dintre motivele pentru care pana acum nu ma manifestam in mod special ca vine Craciunul. Dar anul acesta e primul Craciun cu Danut, asa ca sunt extrem de nerabdatoare. Abia astept sa mergem in oras sa vada luminitele, abia astept sa il vad cum studiaza bradul, abia astept sa ii dam cadourile. Stiu ca el nu o sa inteleaga mare lucru, dar pentru mine e primul Craciun de femeie cu adevarata implinita, cu un sot minunat si un bebe mic si scump. Asa ca da, ma bucur ca vine Craciunul.

Asa ca, in zilele urmatoare, o sa tot postez colinde (majoritatea straine, e drept, ale noastre sunt cam siropoase pentru gustul meu) si vroiam sa stiti ce m-a apucat.

duminică, 1 noiembrie 2009

Cresterea copilului nu este stiinta exacta

Ar fi mult mai simplu daca ar fi. Dar nu este. Ba chiar mi se pare ca, cu cat aflam mai multe despre cresterea copilului, cu atat stim mai putine. Pentru ca parintii nostri nu aveau acces la atata informatie, si au fost mult mai linistiti. Si desi acum blamam metodele "invechite" pe care ei le foloseau, faptul ca am ajuns cu totii la maturitate si avem o parere despre cum se creste un copil este un indicator clar ca nu au facut o treaba asa de rea.

Acum insa, pare ca fiecare decizie pe care o iei pentru copilul tau ii va afecta in mod iremediabil viitorul. De la cand si cu ce sa incepi diversificarea, la cat de gros sa il imbraci cand il scoti afara, la controversatele vaccinuri, nimic nu mai e simplu. Si, pana la varsta la care o persoana poate decide pentru ea insasi, parintii sunt fortati sa ia aceste decizii pentru copiii lor. Exceptand dezaxatii care isi abuzeaza copiii fizic si psihic, toti parintii isi doresc ce este mai bun pentru copiii lor si iau toate deciziile crezand ca acea decizie este cea corecta, pe baza pregatirii lor, culturii din care provin, nivelului de inteligenta si experientelor anterioare proprii. Insa pentru fiecare decizie pe care o va lua, este imposibil sa nu se gaseasca cineva care sa ii spuna ca trebuia sa procedeze altfel. Nici macar pediatrii nu se pot pune intru totul de acord si dau sfaturi contradictorii. De aceea este important sa gasiti un pediatru in care sa aveti incredere, si cand nu stiti ce sa faceti, sa mergeti linistiti pe mana lui.

Eu stiu ca voi lua decizii gresite. Poate am si luat deja. Sper insa, pentru ca iau meseria de parinte foarte in serios, ca aceste greseli vor fi minore. Si sper ca Danut ma va ierta pentru fiecare greseala pe care o comit cu toate intentiile mele bune. Insa imi asum acest lucru. Cred ca a ne asuma ca nu suntem atotstiutori este deosebit de important, si pentru copil, care trebuie si el sa isi accepte conditia de om imperfect, dar si pentru parinte, care devine mai atent la ce face cand stie ca nu stie tot. O fi muscat Eva din fructul cunoasterii, dar poate ca trebuia sa mai ia o gura daca tot s-a apucat, caci eu as fi vrut sa am certitudini in multe alte privinte decat aceea ca este rusine sa umbli dezbracat :-)

Asadar, persoana care imi lasa comentarii la subiectul cu vaccinurile spunand doar "imi pare rau pentru tine. sincer", este rugata sa... nu-i mai para rau pentru mine. Pentru ca daca nu cumva are o dovada incontestabila cum ca ea are dreptate si eu ma insel, oricare dintre noi poate avea dreptate. Asteptati mai intai sa dau gres iremediabil inainte de a ma compatimi. Caci altfel e pacat de timpul pierdut compatimindu-ma pentru lucruri care s-ar putea sa nu se dovedeasca niciodata a fi gresite.

marți, 6 octombrie 2009

A vaccina sau a nu vaccina

De cand ma plimb cu Danut in parc si citesc forumuri pentru mamici, am constatat ca vaccinurile au provocat una dintre cele mai mari controverse printre mamicile secolului XXI. Sincera sa fiu, pana sa am bebel nici nu m-as fi gandit ca poate exista cineva impotriva ideii de vaccinare. Si totusi, multe mamici sunt convinse ca vaccinurile nu numai ca nu sunt bune, dar sunt de-a dreptul rele.

E de la sine inteles ca fiecare isi creste copilul in functie de ceea ce crede ca este mai bine pentru el. Imi voi expunde insa propriile pareri despre acest subiect si va invit sa spuneti si care este pozitia voastra despre vaccinari.

- consider ca vaccinarea ca procedeu medical (fara sa ma refer la un vaccin anume) este extrem de utila, pentru ca a eradicat sau izolat anumite boli extrem de grave.
- nu cred ca faptul ca se vaccineaza copiii face parte dintr-un complot financiar incheiat intre companiile farmaceutice si statele lumii
- cred ca vaccinurile optionale din Romania (cele care nu sunt incluse pe lista vaccinurilor obligatorii) sunt si ele foarte utile,dar nu au fost trecute pe lista vaccinurilor obligatorii din lipsa fondurilor (statul ar trebui sa plateasca si aceste vaccinuri daca ar fi obligatorii). In schimb insa, in tarile din Occident, lista vaccinurilor obligatorii este mult mai lunga.
- o intrebare pe care am citit-o frecvent pe forumuri este de ce vaccinam copiii contra unor boli care nu mai exista decat in tari din lumea a treia. Raspunsul meu: tocmai d-aia. Motivul pentru care aceste boli nu mai exista in tarile civilizate este vaccinarea, iar oprirea campaniilor de vaccinare ar putea oricat duce la o noua epidemie mondiala a acestor boli... traim totusi intr-o perioda de libera circulatie (uitati cat de repede si cat de departe s-a extins gripa porcina, de exemplu). Asadar, pana la eradicarea completa a unei boli periculoase, vaccinarea preventiva impotriva ei consider ca reprezinta solutia logica.

Pentru a nu fi insa niciun fel de problema, este deosebit de important ca bebelesul sa fie sanatos in momentul vaccinarii si sa se respecte intocmai schema vaccinarii (daca intre doua doze ale aceluiasi vaccin trebuie sa treaca minim 60 de zile, pai atunci sa treaca). E adevarat ca in cazuri exceptionale, unii copii vor avea reactii adverse grave (o mamica imi spunea ca baiatul ei a facut doua bronsiolite dupa vaccinul de patru luni... desi mi se pare destul de greu de stabilit cu exactitate daca vaccinul este cauza, exclusiva sau nu, a imbolnavirii copilului.) In astfel de cazuri, mama va decide ce e cel mai bine pentru copilul sau, daca sa mai faca sau nu urmatoarele vaccinuri. Problema va fi la inscrierea in colectivitate, deoarece majoritatea gradinitelor si scolilor nu primesc copiii care nu au facut schema obligatorie de vaccinare.

O alta problema a mamicilor este daca sa faca vaccinurile oferite gratuit de catre statul roman sau sa mearga pe varianta celor cumparate din farmacii. Dupa ce m-am interesat putin, am aflat ca vaccinurile cumparate au (cel putin) patru avantaje:
- contin mai multe tulpini ale aceleiasi boli, deci ofera o protectie mai vasta
- dau mai putine si mai rare reactii adverse
- de multe ori, nu e nevoie sa intepi copilul decat o data, iar la cele de la Stat il intepi de doua ori (vaccinul contra hepatiei B de ex este vaccin separat la Stat, in timp ce Infanrix Hexa contine si acest vaccin alaturi de celelalte care se fac la doua si sase luni)
- se pare ( nu stiu cum a fost testat acest lucru) ca vaccinurile care se gasesc in farmacii sunt mai putin dureroase decat cele pe care le da Statul.

Asa ca am mers pe varianta vaccinurilor cumparate. Stiu insa ca nu toti parintii isi pot permite sa dea 200 - 300 de lei pe un vaccin, mai ales cand exista si varianta gratuita (daca se poate spune ca sunt gratuite, ca din tot banii pe care ii dam la Stat sunt cumparate), si sunt convinsa ca, in final, diferentele nu sunt prea semnificative (din punct de vedere al protectiei impotriva bolii pentru are au fost create vaccinurile respective). Dar, daca puteti sa le cumparati vaccinurile, recomand sa luati in calcul si aceasta varianta.

joi, 1 octombrie 2009

Mamici, nu este sfarsitul lumii daca nu puteti alapta


Stiu, este un subiect riscant si s-ar putea sa nasca ceva indignare si/sau controverse. Va rog insa sa cititi pana la capat... poate ca veti fi de acord.

Inca din timpul sarcinii am stiut ca voi dori sa alaptez. Mi se parea lucrul firesc de facut. In natura, toate mamiferele isi hranesc puii cu laptele propriu, nu am vazut niciodata o maimuta sa intre in farmacie sa ceara o cutie de lapte praf pentru junior. In plus, orice sursa de informatii pentru mamici (carti, reviste, internet) au capitole intregi despre alaptare. Astfel, aflam ca laptele de mama este cea mai buna hrana pentru un bebelus, intrucat ii ofera acestuia anticorpi ce nu pot fi sintetizati in formulele de lapte, ca alaptarea ii asigura copilului si o dezvoltara psihica mai buna datorita contactului fizic cu mama sa si, un alt argument pro alaptare, (nu prea scrie in carti il poate intui oricine), este acela ca laptele de mama este gratuit in timp ce laptele cumparat costa 200-300 de lei pe luna. Cu asemenea argumente (cu care sunt total de acord), cum sa nu iti doresti foarte mult sa iti alaptezi copilul? De aceea, mi se parea ciudat cand eram intrebata daca voi alapta si si mai ciudat cand mi se spunea: "Eh, daca o sa ai laptic o sa fie minunat"... Adica, de ce nu as avea lapte?! In cei 23 de ani ai mei de pana atunci, nu auzisem niciodata de vreo femeie care nu a avut lapte, deci de ce as fi eu mai prejos?

Si totusi... nu am avut lapte decat o luna si jumatate, si nici pana atunci nu cine stie ce. Danut sugea cel putin o ora, insa niciodata mai mult de 70-80 ml, iar apoi obosea si trebuia sa ii dau completare cu lapte praf (poate veti spune ca asta a fost greseala mea, ca i-am dat completare, insa nu m-a lasat sufletul sa il vad cum plange de foame. Serios vorbind, voi ati putea sa mancati ceva timp de o ora in continuu, iar la sfarsit sa ramaneti tot flamanzi?)

Am incercat tot ce am stiut pentru a creste "productia" de lapte: am baut ceai de chimen si anason, am cumparat de la farmacie Galactogil (un produs special pentru stimularea lactatiei), m-am muls, am incercat diferite pozitii de alaptare, insa nimic nu a functionat pentru noi.

Si desi nu am suferit deloc de depresie post-partum, cand am realizat ca nu voi putea alapta, mai aveam putin si faceam depresie. Pentru ca toata lumea ma intreba daca alaptez, imi dadea sfaturi nesolicitate, ma certa cand afla ca ii dau completare, imi spunea ce sa mananc si ce nu, imi repeta cat de bun e laptele de mama pentru bebe si tot asa. Simteam ca daca nu voi putea alapta este echivalent cu a-mi imbolnavi voit copilul de o boala incurabila.

Cand insa laptele a disparut de tot si sfaturile tuturor au devenit inutile (desi cineva a simtit nevoia sa imi spuna "lasa, ca vei invata la urmatorul ce trebuie sa faci" si am inteles ca oricum in ochii celorlalti tot vina mamei este.. a gresit ea undeva, nu exista Dom'le sa nu poti alapta), am aflat ca, de fapt, multi dintre cunoscutii mei, adulti sanatosi, nu au fost alaptati sau au fost alaptati o perioada foarte scurta. Si nu cred ca se poate compara laptele pentru bebelusi ce se gasea atunci in Romania cu laptele care se gaseste acum, care se apropie destul de mult de cel de mama.


In concluzie, drage mamici: daca puteti sa alaptati, e pacat sa nu o faceti! Laptele de mama este intr-adevar cel mai bun lucru pentru bebeu. Dar daca, din motive de voi stiute, nu puteti alapta, NU este sfarsitul lumii. Consider ca in prezent se pune o presiune mult prea mare pe mamici sa alapteze, iar acest lucru nu numai ca nu ajuta, dar chiar poate provoca disparitia laptelui din cauza stresului. Am simtit nevoia sa spun acest lucru, pentru ca stiu cata nevoia am avut sa o aud in acea perioada plina de frustrari. Si am avut norocul sa mi-o spuna sotul meu, astfel incat am putut depasi momentul si m-am putut bucura de copilul meu.

duminică, 20 septembrie 2009

Recoltarea de celule stem

De cand am auzit prima oara despre ce se poate face cu ajutorul celulelor stem si cate se preconizeaza ca se vor putea face in viitor, am stiut ca voi dori sa recoltez celule stem din sangele placentar cand voi avea un copil, lucru pe care l-am si facut cand a venit Danut pe lume.


Initial m-am gandit ca fac acest lucru in speranta ca nu voi avea niciodata nevoie sa le folosesc. Stiam atunci ca celule stem sunt foarte eficiente in tratarea bolilor de sange si ma gandeam ca sansele ca Danut sa faca asa ceva sunt reduse, dar, in caz de Doamne fereste, sa fim pregatiti. Cand m-am documentat insa mai bine, am ramas surprinsa cate boli se pot trata in prezent cu ajutorul celulelor stem si cat de multe boli se pare ca vor putea fi tratate in viitor prin aceasta metoda. Mi-am dat seama ca totusi sansele sa aiba nevoie de aceste celule sunt destul de mari, crescand o data cu inaintarea in varsta. Si cum am pierdut un unchi din cauza cumplitei boli Alzheimer, cand am auzit ca se testeaza tratarea acestei boli prin celule stem, chiar nu am mai stat pe ganduri. Gasiti aici explicat foarte bine ce se poate face deja cu celule stem si ce se va putea face in viitor.


Am ales sa apelez la serviciile Cord Blood Center pentru kitul de recoltare, transportul si depozitarea celulelor, si am fost multumita de serviciile lor. Am semnat contractele si mi-au spus ca voi primi kitul de recoltare cu sase saptamani inainte de data probabila a nasterii, lucru care s-a si intamplat fara sa fie nevoie sa ii sun sa le reamintesc, desi am semnat contractul cand eram insarcinata in luna a patra (stiu, asa era si normal, sa trimita kitul cand au spus, dar am avut atatea experiente cu furnizorii de servicii, ca a ajuns ca normalul sa mi se para anormal). E adevarat ca a durat mai mult decat au spus ei pana cand am primit certificatul de viabilitate a celulelor recoltate, dar asta a insemnat si ca a durat mai mult pana a trebuit sa platesc prima rata, asa ca nu m-am suparat prea tare :-)

Ce m-a atras la oferta Cord Blood Center a fost faptul ca plata se efectueaza dupa recoltarea celulelor, dupa primirea certificatului de viabilitate a celulelor, precum si faptul ca se poate plati in trei rate. Eu am optat pentru aceasta varianta, si platesc in total 3270 lei, in 3 rate de cate  1090 lei.

Ce nu am stiut insa cand am luat aceasta decizie a fost faptul ca numarul celulelor depinde de la persoana la persoana si foarte rar pot fi folosite pana la o varsta inaintata a pacientului. Eu, de exemplu, am avut celule care nu pot fi folosite decat pana cand copilul face 20 de kg...ceea ce nu inseamna foarte mult. Cred totusi ca si daca as fi stiut acest lucru, tot as fi luat decizia de a recolta celule stem pentru Danut.

Ce ma incurajeaza insa este un text ce aparea in subsolul certificatului de viabilitate:
"In prezent, literatura de specialitate descrie deja metode de crestere a numarului de celule hematopoetice transplantabile (de pana la 100 de ori). Aceste metode se folosesc deja in cadrul unor studii clinice, iar daca rezultatele acestor studiivor confirma eficacitatea acestor tehnici, ele vor intra in practica medicala curenta. In acest caz, greutatea maxima a pacientului receptor si respectiv numarul de celule nucleate nu vor mai constitui criterii de limitare a utilizarii sangelui transplantat."

Sa speram ca aceste studii vor avea rezultate pozitive!




miercuri, 26 august 2009

Displazia de sold la bebelusi

Ieri am fost cu Danut sa ii facem ecografie de sold pentru a putea depista precoce o eventuala displazie de sold. Slava Domnului, totul e perfect, nu are asa ceva.

In caz ca va intrebati, nu, nu prezenta simptome care sa ne dea ceva de banuit, dar pediatra noastra recomanda tuturor copiilor pana in trei luni sa faca o astfel de ecografie, intrucat este o precedura medicala nedureroasa si total inofensiva pentru sanatatea copiilor (spre deosebire de radiografie, de exemplu). La noi se cerea cu atat mai mult o astfel de ecografie cu cat Danut s-a nascut in prezentatie pelviana (nu s-a intors cu capul in jos), iar acesta este un factor favorizant. Din borsura pe care am primit-o de la Euroclinic (sper sa nu se supere pe mine daca voi reproduce aici partial continutul acestei brosuri), am mai aflat ca factori favorizanti mai sunt:
- sexul copilului (feminin)
- multiparitatea (femeile cu mai multi copii)
- predispozitia genetica (frecventa de 10 ori mai mare la copiii din parinti cu displazie de sold
- oligohidramnios (lichidul amniotic in cantitate redusa)
- !!! culturile care mai sustin infasarea copilului, fortand soldurile in abductie !!!

Evident, prezenta unui sau mai multor factori nu inseamna neaparat ca exista o displazie de sold la copil, asa cum nici absenta lor nu inseamna ca nu se poate ca un copil sa aiba displazie.
Mie ultimul factor (cel cu infasatul) mi s-a parut deosebit de important, pentru ca daca ceilalti factori sunt externi si nu avem cum sa ii controlam, infasatul este o chestie de alegere. Asa ca, data viitoare cand bunica va spune ca si voi ati stati infasati si ca daca nu infesi copilul o sa fie cracanat, va invit sa o combateti cu urmatoarele argumente: infasatul poate provoca displazia de sold si rahitismul este cel vinovat pentru “cracanarea” copiilor (nu lipsa infasatului), motiv pentru care tuturor copiilor li se administreaza Vitamina D (Vigantol) in primul an de viata. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt impotriva acelui infasat care se pare ca linisteste copilul (la Danut nu functioneaza oricum, nu suporta nici sa il invelesc in prosop dupa baita si da din picioare pana e iar “liber”). Dar una e sa il infasori intr-o paturica moale, si alta e sa il infasori in finetul ala inelastic si sa il legi strans. Da, stiu ca noi asa am crescut si nu am patit nimic… oare?! Sau poate mult mai multi copii decat ne imaginam noi au avut displazie de sold, dar in vremurile alea proaste nu se vorbea despre astfel de lucruri si nu existau stirile de la ora 5:00 unde acum poti sa afli (desi nu inteleg de ce ai vrea) despre toti copiii de pe Pamant care au probleme de sanatate, sunt abuzati etc. Da, probabil procentul copiilor care fac displazie din cauza infasatului este minuscul. Dar cred ca ar fi bine sa ne dezobisnuim sa credem ca noua nu ni se poate intampla nimic. Oare nu asa credeau si acele mame care si-au infasat copiii si care acum ii tin in gips sau, mai rau, au copii care fac operatii peste operatii pentru a repara ce a fost stricat?

Sincer, am obosit sa mi se spuna la fiecare lucru pe care il fac preventiv pentru sanatatea copilului meu ca sunt exagerata si ca pe vremea noastra nu exista asa ceva si uite-ne ce frumos am crescut. Am suportat aceste sfaturi si in timpul sarcinii, cand eram mustrata pentru fiecare analiza si ecografie (o sa povestesc intr-un alt articol despre investigatiile recomandate in timpul sarcinii), si trec prin asta si acum. Cand o sa intelegem ca e mult mai usor sa previi decat sa tratezi, si ca daca e ceva de tratat, cu cat e descoperit mai repede cu atat se trateaza mai repede, mai usor si mai putin costisitor?!Asadar, mergeti cu copilul la ecografie de sold pentru a va asigura ca nu are nimic, sau duceti-l macar la un control de specialitate. Un doctor bun isi da de obicei (nu intotdeauna) seama si cu ochiul liber daca are ceva copilul . Cautati pe Google despre displazia de sold, pentru a afla mai multe despre simptome, tratament, si importanta descoperirii cat mai timpurie a acestei afectiuni.